Proclamația lui Isus de pe Munte se termină cu un apel în formă de parabolă, ilustrația celor două case. În ciuda simplității dar și a banalizării rezultate din supra-utilizarea în povestirile pentru copii, parabola atrage atenția asupra esențialului, a fundamentului pe care se sprijină experiența creștină. Două lucruri sunt sigure, ba chiar trei: Isus nu este interesat de exterior, fiecare construcție va fi testată, iar nisipul este materia primă preferată de majoritate. Dar ce e nisipul?...

Isus vorbește de ziua în care va avea o conversație cu creștinii. Fără Biblie, profeți, apostoli, scrieri sfinte, vise sau viziuni. O conversație directă, care nu se termină deloc bine, una pe care nimeni n-ar trebui s-o aibă. În esență, Isus le va reproșa că pentru c-au fost religioși, luându-și deja răsplata pe acest pământ, El nu i-a cunoscut niciodată, aceștia fiind plasați printre ultimii transgresori. Iată o perspectivă ce-ar trebui evitată cu orice preț. Pentru că nimeni nu trebuie să...

Zice Herman Melville, în Moby-Dick, prin gura predicatorului de serviciu al marinarilor, Father Mapple, că "dacă ascultăm de Dumnezeu, trebuie să nu ascultăm de noi înșine; și în neascultarea de noi înșine, în asta constă dificultatea ascultării de Dumnezeu”. Și ce înseamnă să te neasculți pe tine? Isus în proclamația de pe Munte și-a ofensat audiența printr-o serie de binecuvântări (textual, așa se traduce "ferice"), insinuând ceva de genul: faptul că sunteți săraci, suferinzi, înfometați,...

Cuvântul „evanghelie” apare de 145 de ori și se referă la mesajul creștin primar în sensul paulin al expresiei. Pentru Pavel, Isus era Kyrios în accepțiunea supremă, imperială, a cuvântului. Dumnezeul necunoscut al atenienilor era de fapt Hristos, Domnul. Chiar imperatorul roman, Cezarul, trebuie să se plece înaintea Lui, pentru că El este singurul Dumnezeu adevărat. Însă acest Dominus al Universului sfârșește pe-o cruce romană în Palestina, în ceea ce va fi prezentat ulterior ca marele...

Plec de la premisa că Isus a fost ce-a pretins că este, adică Dumnezeu, iar pretenția și-a validat-o prin înviere. Asta generează mai multe întrebări decît răspunsuri: dacă Isus a fost un simplu om problema se simplifică radical și putem clasa liniștiți dosarul, însă dacă a fost Dumnezeu, atunci totul se complică exponențial. Dacă un om a murit pe cruce, avem de-a face cu banalitatea răului, dar dacă Dumnezeu a fost răstignit, asta se numește tragedia veacurilor. Ce alegem între Zeus și...

În 1990, pe vremea cînd religia ieșea din captivitatea socialistă, eu care nu eram dus la biserică dar mă simțeam bîntuit de niște întrebări așa mai existențiale n-am avut ce face și m-am decis să găsesc răspunsul la două din ele: cine a fost Isus și dacă chiar a înviat. Cu toată incultura mea biblică și alienarea completă de fenomenul religios am priceput măcar că dacă fondatorul religiei creștine n-a fost cine a pretins că este și n-a revenit la viață, atunci fundația creștinismului era...

„Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un cîmp, pe care un om a găsit-o și a ascuns-o. Apoi, în bucuria lui, se duce și vinde tot ce are și cumpără acel cîmp.” (Matei 13:44) O parabolă scurtă, dar dinamică. Cinci acțiuni într-un singur verset: găsit, acoperit, merge, vinde, cumpără. Sîntem confruntați cu două provocări: găsirea comorii și cumpărarea ogorului. În această ordine. Putem găsi comoara, dar n-o putem deține fără să cumpărăm ogorul. Sau putem cumpăra ogorul în speranța...

Nu, André Malraux n-a spus niciodată prea-cunoscuta dar greșit atribuită frază (vezi Europa Liberă), "Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc". E o simplă apocrifă, dar cu mult parfum de credibilitate. Pentru că sec. XXI este unul foarte religios, deși nu pare. E aceeași Mărie, în ciuda pălăriei destul de bizare. Acum panteonul e populat cu sinteze religioase de inspirație socială, economică, politică, culturală, tehnologică, dar și cu vechile forme religioase. De ce e importantă...

A reduce la esențe nu este o intreprindere ușoară. Echivalează cu căutarea acului în carul cu fîn sau eliminarea unor cantități considerabile de balast, pentru că esența a fost obscurizată de mii de ani de ideologie politică și religioasă. Dacă am reduce  Creștinismul la esențe, cu ce-am rămîne? S-ar putea să sfîrșim cu o formă fără fond. De fapt, religia înseși e o mare formă fără fond; a promis mult și a oferit puțin. Nu e de mirare că religia tradițională experimentează o decădere...

Seria "Așteptînd Sfîrșitul" și-a propus un scop precis, să motiveze audiența întru acceptarea provocării lui Isus: "Să trecem în partea cealaltă" (Marcu 4,35). Nu știm exact unde este partea cealaltă, sau mai corect, CÎND va fi... Tot ce știm e că nu mai putem zăbovi la "poarta cetății" decît cu riscul de a experimenta "moartea termică a sufletului (A. Pleșu). Călătoria existențială continuă, chiar dacă această serie se încheie aici. Însă se încheie cu îndemnul de a merge mai departe. În...

Cineva mi-a transmis cu simpatie și sinceră preocupare că în contextul acestor prezentări, în ultima vreme, par cam debusolat. Cu tot respectul dar țin să contrazic: nu par, chiar SÎNT debusolat! Și de ce n-aș fi? Dacă Domnul însuși a adormit la cîrmă (Marcu 4,38), eu de ce-aș fi mai direcționat? Debusolarea face parte din pachetul existențial al deplasării. Iar după cum spunea JRR Tolkien (scuze că nu pot cita din EGW, însă aici nu prea a fost inspirată), "nu toți care rătăcesc sînt...

Un nou spectru bîntuie biserica, spectrul vorbitorilor motivaționali. N-am nimic cu cei seculari. Au inventat un business foarte lucrativ iar pentru unii, chiar folositor. Însă motivaționalii ceilalți, ăștia religioșii, furnizorii de leucoplast și piramidon spiritual, știu o mare taină pe care noi, cei nemotivații, n-o știm. Noroc cu ei care din preaplinul inimii lor vor cu tot dinadinsul să ne împărtășească taina: secretul e să crezi și să nu cercetezi. Pentru asta predică ei evanghelia...

Toate schemele piramidale au la bază o idee simplă dar teribil de productivă: nu puteți voi da cît putem noi primi. Iar cei din vîrful piramidei nu vor precupeți niciun efort ca să ne mintă, manipuleze, aburească și îmbrobodească să dăm tot ce-avem cu iluzia că mîine vom fi ca ei. Ca zeii. Nu întîmplător, MLM-urile, cele mai eficiente scheme piramidale, s-au inspirat din bisericile evanghelice americane. Pentru că, în esență, cea mai veche, mare și puternică schemă piramidală din lume a fost,...

Ce faci cînd ceri o pîine și primești o piatră? Cînd te rogi pentru vindecare și nu se întîmplă absolut nimic? Cînd sari din lac în puț? Adică în apele tulburi și stătute ale neîncrederii. Nici măcar la Betesda nu ajungi. Acolo unde, deși sacralitatea mitului îți anesteziază complet simțul realității, parcă există totuși o oarecare speranță. Nu contează că-i falsă atîta vreme cît apele se tulbură... Iar apele se tulbură mereu, mai ales că "îngerii" Domnului n-au niciun interes ca frații și...

Problema fundamentală a omului nu e de natură economică, socială, politică, etnică, rasială, ecologică, etc., oricît de importante ar fi acestea, ci e de natură existențială în sens etic, moral. Dacă brusc ar apărea utopia pe pămînt, omul o va transforma, în timp, în distopie. Și dac-ar popula Marte chiar, inevitabilul se va produce - reeditarea dramei istoriei terestre ("The Expanse" ar putea fi o profeție). Poate avea dreptate agentul Smith din Matrix: "Fiecare mamifer de pe această planetă...

La întrebarea, de ce sîntem atît de ușor de prostit, culmea, cu acces fără precedent la informație, răspunsul este paradoxal: tocmai pentru că sîntem inundați cu prea multă informație, dar mai ales imagini. Avea dreptate Yuval ben Harari cînd postula că astăzi "claritatea este putere". Dar cum să-ți clarifici creierii cînd sacerdoții Media și Social Media mediază și mediatizează realitatea în forme simbolice mistificatoare, avînd înscris în cărțile lor "sfinte" (a se citi business plan)...

În romanul distopic 1984 de George Orwell, O'Brian ideologul îi explica lui Winston dizidentul un 'adevăr' pe care acesta din urmă refuza să-l accepte: "realitatea nu este exterioară; realitatea există doar în minte și nu în altă parte. Ceea ce consideră Partidul că este adevăr, acela e adevărul. Este imposibil să vezi realitatea fără să te uiți prin ochii Partidului." Lucrurile acestea trebuie luate într-un alt înțeles: după cum realitatea materială nu poate fi experimentată nemijlocit, ci...

Nu știm exact cam ce jocuri preferă bunul Dumnezeu. Einstein era convins că nu joacă zaruri sau dacă joacă o face doar în spațiul constrîns al legilor fizicii. Bohr i-ar fi replicat autorului teoriei relativității să înceteze să-i spună lui Dumnezeu ce să facă. E clar că nu îndrăznim să ne strecurăm în discuția marilor fizicieni. Poate că nu joacă nimic iar noi sîntem pe cont propriu, viața fiind un fel de joc de ruletă, aparent cam trucat. Sau poate că Dumnezeu joacă ceva, dar nu chiar...

Ce-au înțeles "alcoolicii anonimi" iar noi nu prea e că prima condiție pentru rezolvarea unei probleme este reconoașterea problemei cu pricina. Astfel se face că în ciuda diferențelor fundamentale ce-ar face imposibilă formarea unui grup pestriț, singura asemănare capabilă să-i coaguleze pe toți e aceasta: acceptarea că sînt pierduți. Sau în limbajul biblic, "nu este nici unul neprihanit, nici unul măcar". De aceea alcoolicii se mai vindecă. Sfinții, nu prea.

Omul a fost mereu bîntuit de strigoiul antropocentrismului, și de unul teribil de radical. Însă la baza deformării sale existențiale șade tolănit un mit seducător, mitul excepționalismului rasei umane. Anume că omul este măsura tuturor lucrurilor, e buricul pămîntului, centrul universului și alte asemenea snoave. Atît religia cît și știința au elevat omul într-o poziție precară, l-au îmbătat cu ambrozia unicității și nectarul vanității. Dar această obsesie cu noi înșine acutizează alienarea....

Spunea Isus că El a venit pentru cei bolnavi. Doar că bolnavii Domnului susțin contrariu, că-s sănătoși și n-au nevoie de vindecare. Afară doar de cea trupească. Iar asta numai în cazul în care aloe vera nu funcționează iar intervențiile chirurgicale și medicamentoase nu mai dau rezultat. În rest, vameșii, prostituatele și zeloții trebuie să-și facă programare, noi, ceilalți, sîntem deja externați. Chiar din religia creștină externați. Pentru că dacă sîntem sănătoși atunci chiar ne pierdem...

Cînd Isus Și-a asemănat urmașii cu sarea pămîntului nu se referea la gust, în sensul moralizator al poveștii "Sarea-n bucate", o mîncare fără sare e nonsens culinar. Isus se referea la utilizarea principală a sării în antichitate: prevenirea stricăciunii. Creștinii s-au crezut tot timpul "influencer-ii" gustului celorlalți, pontificînd la tot pasul ce este îngăduit sau nu, reglementînd și codificînd comportamentul celor din jur. Ce n-au practicat în schimb creștinii a fost tocmai această...

Cînd J.R.R Tolkien a "decis" în trilogia "The Lord of the Rings" ca Middle Earth să fie salvat prin contribuția vitală dar absolut bizară a hobiților (în special Sam și Frodo plus a 'răshobitului' Golum) probabil că muza nu cochetase deloc cu "Așa grăit-a Zarathustra" ci mai degrabă cu "Idiotul". Sau mult mai sigur, poate c-a fost inspirat de paradoxul existențial exprimat de Pavel: "cînd sînt slab atunci sînt tare". Tocmai în asta și constă natura elecției divine, sublinierea conjuncției...

Conceptul de "popor ales" nu este doar unul atrofiat ba chiar toxic atîta timp cît nu se precizează dimensiunea teleologică, adică scopul, finalitatea pentru care s-a acordat clauza aceasta unui anume grup sau persoane. A fi ales nu înseamnă a fi deosebit, special, unic, exclusivist, aparte, stătut. Din contră, înseamnă a fi vulnerabilă, descumpănită, fragilă, temătoare. Adică acceptarea provocării de a deveni însăilat(ă) în țesătura complexă a relațiilor umane. Înseamnă să dai, nu să...