Eram mic, un ghemotocColor m-a luat acasăȘi mi-a spus că sunt TimokȘi mi-a dat mâncare-aleasă Music mi-a cântat frumosSelfi mi-a spus cum e viațaMa simt așa bucurosCând mă trezesc dimineața --- Pe cât de mic eram atunci când m-a găsit Color, pe atât de curios eram. Așa că, atunci când m-a dus acasă, m-am apucat imediat să țopăi și să miros tot ce puteam mirosi prin casa lui. Buuun!, mi-am zis după o vreme, pe aici nu trecuse alt picior de micinik, așa că m-am liniștit. Știi, nouă nu ne place să stăm în case în care au stat alți miciniki înaintea noastră.Nu de alta, dar pe Pluto e o regulă. Nicio familie nu poate avea mai mult de un micinik în casă. Și, dacă treabă stă așa, mai bine mirosim în toate colțurile casei, să ne asigurăm că pe acolo n-a stat picior de micinick în ultima vreme.Altfel, daca o fi plecat undeva și se întoarce, ne trezim iar în stradă. Și nu e nimic mai trist decât să iei un animal în casă și apoi să fii nevoit să-l lași liber și părăsit pe stradă. Nu?La un moment dat, când eu mă săturasem de mirosit, în casă a intrat un băiețel cu căști pe cap. Cânta și dansa mereu. Când m-a văzut, a alergat bucuros spre mine și m-a luat în brațe.   N-am mârâit și nici nu m-am zburlit la el, pentru că era un băiețel drăguț. De ce să vreau să-l sperii? L-am lăsat să mă mângâie cât a vrut și apoi, când s-a plictisit de mine, l-am lătrat de câteva ori, poate se joacă cu mine în continuare. Nimic nu-i mai plăcut pentru noi, micinikii, decât să se joace cineva cu noi. Să ne arunce o minge, să ne alerge sau să ne caute prin casă. Și copilul nu m-a dezamăgit. Ne-am jucat noi multă vreme până când, la un moment dat, el s-a oprit, m-a luat în brațe și m-a ciufulit așa peste urechi. Citește mai departe pe Escu.me. --- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/timok/message