Conform Indexului Opiniei Personale Dominante publicat in studiul sociologic ”Percepțiile populației din Rep Moldova!-, persoanele cu dizabilități sunt acceptate de 70 % dintre respondenți, in calitate de vecini, 66 % in calitate de colegi de muncă, 63 % in calitate de prieteni și doar 25 % in calitate de viitor soț sau soție. Subiectul abordat astăzi l-am intitulat ”Intersecția dintre dizabilitate și sexualitate”, anume în acest episod, vorbim despre unele detalii din viața cotidiană, pe care mulți se eschivează a le discuta, și care ne demonstrează că adesea îl judecăm pe cel de alături după înfățișare sau ambalaj, fără a ține cont că infirmitățile noastre sunt de fapt, cele legate de conștiința noastră. Împreună cu Olivia, așa am numit-o pe interlocuitoarea mea, care a cerut să-i fie păstrată confidențialitatea, vom vorbi de ce unii consideră persoanele cu dizabilități, drept persoane asexuate, cât de adevărat sau nu este acest lucru, pot ele sau nu trezi pasiunea și de ce societatea crede că ar trebui să fie o rușine pentru acești oameni, să aibă pofte? Știm doar că gusturile nu se discută, așa cum unora nu le plac oamenii grăsuți, roșcați, scunzi sau înalți, sau cine știe cum, așa se întâmplă și cu tipurile de dizabilitate. Totuși o persoană cu nevoi speciale se poate face plăcută prin chip, prin zâmbet, prin personalitate și felul ei de a fi, prin veselie, prin inteligență și prin bunătatea sufletului. Acești oameni nu sunt neapărat triști sau frustrați, pot fi mult mai optimiști, mai inteligenți și mai veseli decât credeți. Olivia care are în jur de 30 de ani, și o deficiență locomotorie, ne spune din propria experiență, că atracția sexuală nu vine musai din „ambalaj” sau de la prima vedere, chimia apare îndată ce începi să cunoști și să îndrăgești omul. Dacă este sau nu adevărată concepția precum că persoanele cu dizabilități sunt persoane asexuate și ce se întîmpă la intersecția dintre pasiune, frică și dizabilitate, aflăm chiar de la ea.: