Dezbatere cu istoricul Alina Pavelescu și jurnaliștii Cristian Pătrășconiu și Marian Voicu despre extraordinarul jurnal a lui Etty Hillesum, „unul dintre cele mai remarcabile texte ale timpurilor noastre – o mărturie a credinței și iubirii scrisă în cele mai negre ore ale istoriei moderne“ (Jan G. Gaarlandt). În 1943 murea la Auschwitz o tânără de 29 de ani pe nume Etty Hillesum. Jurnalul ei a devenit cunoscut abia în 1981. A fost apoi tradus în peste 25 de limbi și a uimit prin pasiune intelectuală și adâncime sufletească. Este considerată o mistică modernă de o răvășitoare spiritualitate erotică și o reprezentantă a filozofiei existențiale. În 2006 Universitatea din Ghent a înființat Centrul de Studii Etty Hillesum (EHOC). „Jurnalele lui Etty au fost în cele din urmă publicate după aproape patruzeci de ani de la moartea ei. Etty știa instinctiv că nu se va întoarce din lagăr și a rugat-o pe prietena ei Maria Tuinzing ca după război să dea jurnalele sale lui Klaas Smelik și fiicei sale Johanna. Klaas Smelik a fost singurul scriitor pe care îl cunoștea și spera că ar putea găsi un editor. Voia să lase o dovadă a vieții sale și să împărtășească viitoarelor generații din cunoașterea sa. Însă, în ciuda eforturilor familiei Smelik, jurnalele au rămas nepublicate. După un număr de ani, familia Smelik a renunțat la încercări, până în 1980, când Klaas Smelik Jr. m-a rugat să arunc o privire pe câteva caiete zdrențuite. Primele propoziții, pe care le-am citit fascinat, m-au șocat, iar de atunci mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna.“ – Jan G. Gaarlandt. „Puternică, entuziastă, plină de pasiune, Etty Hillesum redă perfect frământările vremurilor sale. Mărturia ei dovedește că spiritul omului poate înfrunta chiar și cele mai inimaginabile condiții.“ — New York Times „Un volum remarcabil, cu adevărat ieșit din comun.“ — The Washington Post Book World