Mi-a rămas în minte povestea cu frica ce ne însoțește. Și acel moment în care a fost nevoie să își dea seama că ea va călători tot timpul cu frica ei. Frica nu dispare, însă ne-o putem face partener de drum. Putem învața să o ascultăm, să îi ascultăm suferința, să îi ascultăm povestea și să învățăm să îi îndeplinim nevoile înainte ca ea să și le țipe. Sunt câteva dintre gândurile cu care vă aștept la întâlnirea de azi cu Printesa urbană.