Vineri, 10 mai 2024 - La început venirea lui Hristos era iminentă, deoarece aveam credința aceea care făcea posibilă venirea iminentă a lui Hristos. Dar „unul după altul” am părăsit credința adventă a lucrării lui Hristos de dincolo de perdea, și obligatoriu a trebuit redefinită așteptarea. A devenit „curând,” apoi „cândva,” și ne îndreptăm vertiginos către „chiar e necesar?”

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23).

Noi susținem și prezentăm cu mare entuziasm cel mai mare eveniment al tuturor secolelor ca fiind scopul existenței acestui popor și destinul lui glorios, din motive cât se poate de serioase. Nu degeaba este numită Marea zi a ispășirii pentru cei vii. Este cel mai glorios moment al marii controverse, în care se produc cele mai spectaculoase intervenții ale puterii creatoare, unice în istoria universului. Despre așa ceva vorbim în episodul prezent.

„Preotul a luat (pe pruncul Isus) în braţe, dar el nu vedea nimic deosebit. Dumnezeu nu i-a vorbit spunându-i: ‘Aceasta este mângâierea lui Israel.’ Dar, de îndată ce a intrat Simeon…el vede acolo acel pruncuşor în braţele mamei Sale…Dumnezeu îi spune: ‘Acesta este mângâierea lui Israel…’ Iată pe cineva care L-a recunoscut pe Isus, pentru că se găsea în situaţia în care putea să discearnă lucrurile spirituale… Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea...

sta de partea adevărului și neprihănirii lui Hristos când cei mai mulți sunt indiferenți sau chiar ostili lor, ni se spune, va fi pentru noi testul credincioșiei. Și, constatăm noi, acest popor exact de acest lucru a fost jefuit: capacitatea de a decide singur cu Dumnezeu care este adevărul și de a sta în picioare în fața opoziției crâncene.

...

Să iubim, sau să nu iubim lumea? Isus ne spune că Tatăl a iubit lumea, apoi tot El ne spune să nu iubim lumea. Despre ce fel de lume este vorba aici? Putem afla ce este de iubit și ce nu la lumea noastră?

„Legile împărăției lui Hristos nu pot fi alterate; ele au temelia în chiar caracterul Său neprihănit şi neschimbător. Niciunul dintre preceptele Lui nu poate fi slăbit sau alterat, oricât de puțin. Cerul şi pământul vor trece, înainte ca o frântură de slovă din lege să cadă. Nu pot fi aduse amendamente la legea lui Dumnezeu; căci ‚legea Domnului este desăvârşită, convertind sufletul.' Dacă vocea celei mai înalte autorități ar anunța un amendament, sau o adăugare la legea lui Dumnezeu, în...

Vineri, 12 aprilie 2024 - Între așteptătorii revenirii lui Hristos și profitorii revenirii Lui există majore diferențe. Primii sunt pasionați de venirea Lui în templul Său după scopul Său etern. Ceilalți caută doar să scape de lumea asta și să plece la cer cu Hristos, dar nu au nicio simpatie pentru încheierea controversei stârnită de rebeliunea lui Satana. „Ce așteptați voi de la ziua Domnului?” întreba profetul odată.

Parabolele Domnului Isus evocă o temă generală despre Împărăția lui Dumnezeu și anume că Legământul cel veșnic este fundamentul creației lui Dumnezeu. Prin parabole, Fiul Omului ne-a expus caracterul Tatălui, principiile împărăției divine, modul cum funcționează întreaga creațiune și regulile după care se conduce guvernarea divină în relația ei cu ființele create.

Solia îngerului al treilea are un scop precis, acela de a arăta calea în Sfânta Sfintelor. Există dovezi pentru o astfel de afirmație? Avem posibilitatea de a verifica cine susține așa ceva, și care sunt implicațiile pentru această fază finală a procesului lui Dumnezeu?

...

Înțeleg, este greu de crezut că „se naște un popor într-o singură zi.” La fel de greu a fost și să accepte că lepra se poate vindeca instantaneu la rostirea unui cuvânt. Dar dacă suntem de acord că moartea a intrat în lume, prin Adam, într-o singură zi, de ce ar fi imposibil ca viața să revină în într-un popor întreg, urmașii celui de-al doilea Adam, tot într-o singură zi? Adevărat, să accepți așa ceva ai nevoie de credință mai multă decât un bob de muștar. Este nevoie de credința lui Isus....

...

„Dumnezu are o lucrare de făcut în lumea noastră pe care mințile limitate nu o pot vedea sau înțelege; și când Dumnezeu descoperă adevăr poporului Său, iar acesta nu este în armonie cu ideile lor, mulți sunt gata să-l desconsidere și să-l refuze” (EGW 1888, 170). Trăim exact această realitate. Minți limitate - cu personalități și orgolii nelimitate - au ținut biserica un secol și jumătate în opoziție cu scopul etern al lui Dumnezeu, doar pentru că acest scop nu era în armonie cu ideile lor....

Parabolele Domnului Isus evocă o temă generală despre Împărăția lui Dumnezeu și anume că Legământul cel veșnic este fundamentul creației lui Dumnezeu. Prin parabole, Fiul Omului ne-a expus caracterul Tatălui, principiile împărăției divine, modul cum funcționează întreaga creațiune și regulile după care se conduce guvernarea divină în relația ei cu ființele create.

Mulți contestă credința noastră că „scrierea” legii despre care vorbea Ieremia se va face într-o singură zi, și sunt convinși că Daniel 8, Ezechiel 36, Zaharia 3, Maleahi 3, nu au legătură cu un eveniment unic, la sfârșitul timpului, când haina de lumină pierdută în Eden va fi așezată pe umerii unui popor adus la Pomul Vieții după atât amar de timp. Noi credem acest lucru și avem toate dovezile că așa stau lucrurile. Și vorbim despre el, în acest moment de maximă criză din marea controversă.

„De abia au fost rostite aceste cuvinte dătătoare de viață și corpul muribund și intrat în putrefacție a fost preschimbat într-o ființă cu carne sănătoasă, cu nervi simțitori și cu mușchi tari. Suprafața pielii aspră, cojită și plină de lepră a dispărut acum, și o culoare rumenă, ca și pielea unui copil sănătos, a apărut în locul celei dintâi. Mulțimea agitată și-a revenit din spaima ei și s-a îngrămădit acum, ca să admire această nouă dovadă a puterii dumnezeiești” (VI, 1532).

.Tot mai multe declarații ale Inspirației vin să confirme că Omul Isus Hristos a fost făcut părtaș de natură divină prin locuirea Duhului Sâfnt în El, și că aceasta este calea consacrată pe care trebuie să pășească poporul Său în acest tensionat ceas al judecății atât de mult amânat.

În această ultimă parte prezentării momentului schimbării la față vom învăța de la: Moise și de la Hristos. Moise ne va învăța cam așa: „Cu motivațiile voastre egoiste nu aveți ce căuta în împărăția luminii.” …aveți nevoie să învățați cântarea Mielușelui. Iar în final Hristos în doar câteva cuvinte ne va oferi toată lumina necesară încheierii controversei dintre Hristos și Satana: “Fiul Omului este deplin calificat să fie începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie...

„În lume veți avea necazuri,” a spus Mântuitorul ucenicilor Lui. Și chiar așa a fost cu ucenicii Lui din primele secole. Numai că, urmașii acelor ucenici au descoperit că se poate să fii ucenic și fără să ai prea multe necazuri în lume. Au folosit Scriptura ca un manual de dezvoltare personală. Ghid pentru o viață bună și pașnică în lumea lui Icabod. Iar ucenicii de astăzi au dus acest efort la nivel de artă. Arta de a trăi fain într-o lume rea.

Vă invit pe muntele schimbării la față. Aici pe acest munte, prin ochii lui Ilie vă invit să vedem fața iubitoare, delicată, sfioasă, modestă, respectuoasă, „îndelung răbdătoare,” „plină de bunătate,” care „nu pizmuieşte; nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” Al treilea Ilie are nevoie de aceeaşi...

Au descoperit că păcat înseamnă despărțirea de Dumnezeu. Ne bucurăm. Așteptăm să descopere și cum se rezolvă el: prin unirea cu Dumnezeu. Deocamdată, ei sunt la „relație” și „glorificare.” Sperăm să înțeleagă că există un eveniment mai important decât glorificarea sau revenirea lui Hristos. Și sperăm ca o rămășiță din acest popor să găsească drumul dincolo de sârma ghimpată din jurul Pomului Vieții.

Ioan Botezătorul a fost cel dintâi care a vestit Împărăția lui Hristos și a fost, de asemenea, și cel dintâi la suferință. Principiul vieții lui Ioan Botezătorul, de lepădare de sine, este principiul guvernării divine. Ioan Botezătorul a știut bine cât de străin era lucrul acesta de principiile și nădejdile conducătorilor lui Israel. Ei așteptau un Mesia care nu fusese făgăduit și din acest motiv Ioan a fost încredințat că lucrarea Omului Isus Hristos nu putea să câștige de la ei decât ură și...