Când analizăm fenomenul interesant al convertirii lui Pavel , noi toți facem greșeala să privim doar la experiența Damascului. Totuși, ceea ce s-a întâmplat acolo nu a fost decât finalul unei zguduiri începute cu ceva timp înainte, în sala de judecată a Sinedriului, acolo unde Ștefan prin inspirație divină a declarat că: "Dumnezeu nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești.” Această declarație a lui Ștefan de la proces i-a spulberat tot eșafodajul său teologic construit cu sudoare și...

Poporului judecății, adică bisericii finale, i s-a promis o fenomenală binecuvântare: Va răsări peste ea Soarele Neprihănirii, cu tămăduire sub aripile lui. Tămăduire ar însemna, pentru biserica Laodicea, în primul rând tratament pentru virusul laodicean, vindecare ce ar produce imediat un popor fără pată, zbârcitură sau ceva de felul acesta. Nu s-a întâmplat, iar motivele nu sunt deloc acoperite în mister.

Când a pășit, în acea dimineață, în sala de tribunal a Sinedriului, tânărul rabin Saul nu bănuia că va fi doborât la pământ, și teologia lui făcută vraiște, de un pasaj obscur al Scripturii în care el era expert. Nici nu-i trecea prin cap că va intra în coliziune frontală cu taina veacurilor, cu scopul etern al lui Dumnezeu, cu hypostasis, legământul cel veșnic.

Ellen White nu s-a aliat cu Waggoner și Jones din întâmplare sau naivitate. Ea a înțeles că Domnul trimitea poporului Său soluția ieșirii din pandemia laodiceană, pandemie care seca biserica de eficiența în cauza lui Dumnezeu. Frații de la Battle Creek au înțeles seriozitatea situației și știau că nu este de joacă atunci când ea își propune ceva. Anticipau cât de departe poate merge ea cu proiectul „să dăm poporului o șansă.” Dar picătura care a umplut paharul a fost declarația ei că va...

Tragedia morții lui Anania și Safira lor ne arată ce se întâmplă atunci când o inimă împărțită între împărăția lui Dumnezeu și împărăția acestei lumi intră în contact direct cu slava neprihănirii lui Hristos. Când, în situații excepționale, adevărul vine ca un potop de lumină, așa cum a fost după Cincizecime, efectele lui asupra unei inimi împărțite sunt devastatoare. Atunci când lumina adevărului vine de șapte ori mai puternică (Is 30:26), precum lumina a șapte sori, măhrama care ne...

Dumnezeu a avut grijă să avertizeze clar și chiar de la început că solia Martorului Credincios către Biserica Laodicea este chiar despre Biserica Adventistă. O perioadă de timp acest lucru a fost acceptat, și chiar folosit pentru a demonstra că aceasta este ultima biserică înaintea revenirii lui Hristos, că nu va exista o altă biserică după ea, și că cei ce încearcă să propună alcătuirea unei alte biserici sunt greșiți. Dar în ultimele două-trei decade tonul s-a schimbat, liderii făcând...

Scriptura este clară că, la Ziua Cincizecimii, cheia pentru venirea făgăduinței a fost un grup de oameni din biserică avertizând că aceasta a întors spatele lui Dumnezeu și se închină unui impostor. Ei au confirmat practic, explicit, că ceea ce se întâmplă acolo cu ei este împlinirea făgăduinței din Ioel, despre Ploaia Timpurie. Ni s-a mai spus că “Domnul va face în zilele noastre o lucrare pe care puțini o anticipează. El va ridica dintre noi oameni care sunt pregătiți mai degrabă de ungerea...

Deseori citim că poporul a făcut un anumit lucru, că biserica a luat o anumită decizie, fără să ne întrebăm cine, exact, era acel popor sau acea biserică. Aruncăm astăzi o privire asupra acestui subiect.

„Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi” (Apoc 2:4). Acest verset din Apocalipsa ascunde o situație tulburătoare, tristă și umilitoare pentru ucenicii lui Hristos, ajunși apostoli și conducători ai primei biserici creștine. În câteva cuvinte, Duhul exprimă regretul și durerea lui Dumnezeu privind cum urmașii Săi cei mai apropiați nu reușesc să înainteze în slava crescândă a soliei pe care Hristos o adusese cu un asemenea preț. Ziua Cincizecimii nu trebuia să fie o...

Astăzi doar stăm de vorbă unii cu alții, așa cum spunea Maleahi. Vorbim despre lucruri de interes pentru cei legați împreună de solia îngerului al treilea, lucruri de interes pentru cei adunați la intrarea celei de-a doua încăperi a Sanctuarului, acolo unde Marele nostru Preot face ispășire pentru poporul Său.

Solia care chema la nuntă pe invitații Împăratului este în continuare respinsă. De peste 130 de ani, invitația stă aruncată prin sertarele arhivelor adventiste, iar prietenii Împăratului își văd de holda și negustoria lor, fără să fie șocați de ceea ce se întâmplă. Ei se miră de ce Martorul Credincios este încă afară, bătând la ușă; dar ei refuză să creadă că motivul pentru această stare gravă este lunga împotrivire, de peste 130 de ani, față de scopul etern al lui Dumnezeu, acela de a face...

„Solia neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea,” așa cum numea sora White solia trimisă de Domnul în 1888, nu este compatibilă nici cu vechiul adventism conservator, nici cu noul adventism liberal. Și aceasta pentru simplul motiv că ambele refuză cateogoric poziția lui Hristos ca începător al noii rase umane: Oameni uniți cu divinitatea prin părtășie de natură divină. Oricât s-ar crampona ele de marile teme ale evangheliei, ambele tabere se află ancorate iremediabil în Sfânta, la tronul...

De ce a trebuit să moară Hristos? Sau, o altă întrebare la fel de serioasă: „Trebuia să moară Hristos?” Unde era Dumnezeu în acest conflict? Ce dorea El să se întâmple? Care era planul Său? Unde era Satana în acest conflict? Ce dorea el să se întâmple ca și domnitor al acestei planete? Dacă sângele lui Hristos a spălat păcatele întregii lumi, cum se face că întreaga lume “zace în cel rău”? Şi dacă jertfa lui Hristos a pus în pericol mortal împărăţia lui Satana, de ce a fost el aşa de zelos în...

Îngerul Domnului a spus, la Minneapolis, că poporul repetă revolta lui Core, Datan, Abiram și On. Doar că noi am crezut că revolta s-a încheiat atunci, în 1888. Nu am înțeles că ea s-a întins pe toată perioada laodiceană, cu stâlpii ei din fiecare generație, de la Uriah Smith la Edwin Froom, la Desmond Ford, la George Knight. Toți oameni cu nume, din adunarea poporului, dintre fruntașii adunării. Și toți porniți împotriva luminii pe care Domnul o revărsa prin Ellen White, primul declarând că...

Cum s-ar transforma formula din Ioan 17:3 „și viața veșnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine” dacă Adam nu cădea în păcat? În ce fel putea fi făcut cunoscut caracterul lui Dumnezeu, stopate acuzațiile diavolului și ajutați îngerii să scape de ultimele „legături de simpatie” față de rebeliunea heruvimului acoperitor fără păcatul lui Adam? Cum s-ar fi demonstrat „scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice” în populația pământului rămasă de partea lui Dumnezeu?

Vineri, 27 septembrie 2024 - Cărturarii bisericii de azi batjocoresc ideea că Dumnezeu ar putea fi cumva justificat în procedura Sa cu păcatul, la acest sfârșit de istorie, de niște netrebnici de păcătoși. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să-și facă dreptate, spun ei. Apără această poziție deoarece nu au ținut pasul cu lumina. Domnul a trimis, la timpul potrivit, prețioase raze de lumină ca să ne avertizeze că în judecata bibilică nu oamenii sunt inculpații, ci chiar Creatorul universului....

Oricine poate constata obsesia omenirii pentru construirea unei lumi mai bune. Guvernele sunt prinse într-o permanentă cursă pentru pace, deşi consideră că impunerea ei nu se poate realiza decât prin forță. Bisericile se coalizează şi ele în lupta pentru pace, dreptate socială şi dezvoltare economică, sperând că astfel împlinesc mandatul evangheliei. Şefii de guverne şi capii bisericilor vorbesc tot mai des despre beneficiile unei noi ordini mondiale, în care să domnească pacea, unitatea,...

Unitatea creștină despre care se vorbește astăzi este doar un efort teologic și administrativ de a aduce înapoi într-un singur trup creștinismul făcut zob de ambiția oarbă a unui cler ilegitim care a uzurpat locul și rolul lui Hristos. Unitatea despre care vorbește Scriptura este despre unire în Adevăr, adică în Hristos, adică unirea dintre divin și uman, nicidecum între oameni și alți oameni: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi,...

Uleiul, ni s-a spus, este neprihănirea lui Hristos, singurul lucru care face deosebirea între fecioarele înțelepte și cele neînțelepte. Unele doresc neprihănirea lui Hristos, celelalte doresc neprihănirea prin credință; unele apreciază lucrarea din Sfânta, altele pe cea din Sâfnta Sfintelor.

Creștinismul a cunoscut cea mai neagră epocă a existenței lui atunci când a transformat metaforele mântuirii în sacramente. Tragedia din anul 34 s-a produs din aceleași cauze: Preoții nu au reușit să vadă nimic dincolo de simbol. Același blestem a lovit și Laodicea, când moștenirea ei slăvită a devenit un simplu joc de societate.

„Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17:14). Când lumea nu mai urăște pe cei care pretind că posedă și propovăduiesc Cuvântul, nu există decât două explicații: Ori ei nu posedă Cuvântul, ori lumea întreagă s-a convertit la Hristos. În lumina cuvintelor lui Hristos, cum să explicăm valul de afecțiune pe care lumea îl revarsă asupra bisericii adventiste de ziua a șaptea, iar publicațiile bisericii nu scapă nicio ocazie de...

Ellen White recunoștea că încă de atunci se afla în biserică o clasă cu înalte pretenții de sfințenie și loialitate față de Dumnezeu, dar care era în realitate „străină de legământul făgăduinței.” Astăzi această clasă a crescut masiv și sufocă și ultimile rămășițe ale soliei celor trei îngeri. Înaltele idealuri care au născut Mișcarea Adventă au fost îngropate sub molozul erorilor, fiind înlocuite de o evanghelie socială complet ruptă de calea consacrată deschisă de pașii lui Hristos. Tot ce...

„Cum ți s-au deschis ochii?" (Ioan 9:10). Oferta făcută orbului de Domnul Isus în capitolul 10 al Evangheliei lui Ioan rămâne peste veacuri valabilă pentru toți necăjiții din lumea lui Icabod care vor să intre pe UȘĂ în noua familie divino-umană a ultimului Adam. Ce vom alege?

Trăim într-o perioadă a acestei lumi când adevărul devine mai prețios decât aurul. Atunci când Slava a plecat, iar omenirea a rămas captivă sub Icabod, realitatea a fost grav pervertită și treptat înlocuită cu narațiunea pomului cunoștinței. Casa noastă a devenit o planetă pușcărie de maximă securitate, așa cum spunea Pavel: „Ținuți robiei toată viața prin frica morții.” În această neagră realitate a venit Vocea care a deschis poarta: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.”...