Vă invit pe muntele schimbării la față. Aici pe acest munte, prin ochii lui Ilie vă invit să vedem fața iubitoare, delicată, sfioasă, modestă, respectuoasă, „îndelung răbdătoare,” „plină de bunătate,” care „nu pizmuieşte; nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” Al treilea Ilie are nevoie de aceeaşi...

Au descoperit că păcat înseamnă despărțirea de Dumnezeu. Ne bucurăm. Așteptăm să descopere și cum se rezolvă el: prin unirea cu Dumnezeu. Deocamdată, ei sunt la „relație” și „glorificare.” Sperăm să înțeleagă că există un eveniment mai important decât glorificarea sau revenirea lui Hristos. Și sperăm ca o rămășiță din acest popor să găsească drumul dincolo de sârma ghimpată din jurul Pomului Vieții.

Ioan Botezătorul a fost cel dintâi care a vestit Împărăția lui Hristos și a fost, de asemenea, și cel dintâi la suferință. Principiul vieții lui Ioan Botezătorul, de lepădare de sine, este principiul guvernării divine. Ioan Botezătorul a știut bine cât de străin era lucrul acesta de principiile și nădejdile conducătorilor lui Israel. Ei așteptau un Mesia care nu fusese făgăduit și din acest motiv Ioan a fost încredințat că lucrarea Omului Isus Hristos nu putea să câștige de la ei decât ură și...

Au descoperit că păcat înseamnă despărțirea de Dumnezeu. Ne bucurăm. Așteptăm să descopere și cum se rezolvă el: prin unirea cu Dumnezeu. Deocamdată sunt la „relație” și „glorificare.” Sperăm să înțeleagă că există un eveniment mai important decât glorificarea sau revenirea lui Hristos.

„Satana a început să se teamă pentru siguranța împărăției lui. Grozăvia păcatului era descoperită în așa fel, încât oamenii tremurau. Puterea lui Satana, care pe mulți îi ținuse sub stăpânirea lui, a fost frântă. Fusese neobosit în străduințele lui de a-l abate pe Ioan Botezătorul de la o viață de predare completă față de Dumnezeu, dar nu izbutise. Nu izbutise să-L biruie nici pe Isus. În ispitirea din pustie, Satana fusese înfrânt și mânia lui era mare. Acum se hotărâse să aducă întristarea...

...

„Aceste parabole sunt de cel mai profund interes pentru noi astăzi, și, dragă frate, simt o intensă dorință a inimii ca tu să fii printre cei care, de acum înainte, să ai ochii unși cu alifie, ca să înțelegi lucrurile acestea” (The Ellen G. White 1888 Materials, 1042).

Am cântat ani de zile „Vrem să-L încoronăm,” dar nu ne-a spus nimeni că încoronarea lui Hristos este determinată de Nunta Mielului, momentul când Mireasa este îmbrăcată cu „in subțire, strălucitor și curat.” Fără apariția acestui popor unit cu divinitatea Hristos este obligat să rămână în poziția prezentă de Mare Preot, de mijlocitor pentru copiii Săi despărțiți de divinitate. Coroana regală pentru Hristos este deci rezultatul direct al încheierii Zilei Ispășirii pentru generația în viață,...

“Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”.

Când a spus „Pe viața Mea că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi,” Domnul anunța un principiu pe care noi încă nu am reușit să-l învățăm nici astăzi. El spunea că nu este de niciun folos să căutăm călăuzire și sfat de la El atâta timp cât nu reușim să percepem - și nu vrem să recunoaștem - „urâciunile părinților noștri” și calea pe care am moștenit-o de la ei. Așa se explică tăcerea de sute de ani a Domnului și învârtitul nostru în jurul muntelui pentru aproape două secole.

“Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”.

„El a venit în lumea noastră în corp omenesc, ca un om printre oameni. El Și-a asumat slăbiciunile naturii umane, să poată fi testat și încercat. În omenescul Său, El a fost părtaș de natură divină. Prin întrupare, El a câștigat într-un sens nou titlul de Fiu al lui Dumnezeu” (ST 2 aug 1905; 7ABC 449). Acesta este un îndemn clar că este legitim să privim la Hristos și dinspre partea Sa omenească, în acea unire perfectă. Și care este intenția lui Dumnezeu, în descoperirea neprihănirii lui...

Hristos a dezamăgit nădejdea unei măreții lumești. În Predica de pe Munte, El a căutat să îndrepte ce se stricase printr-o greșită educație și să le dea ascultătorilor Săi o dreaptă concepție despre împărăția neprihănirii și despre caracterul iubitor al Tatălui ceresc . Bineînțeles că El n-a atacat direct rătăcirile oamenilor. El a văzut mizeria lumii adusă de divorțul din Eden, dar nu le-a pus în față o descriere vie a stării lor de nelegiuire. Omul Isus Hristos a încercat să-I învățe...

Pavel ne îndemnă să privim țintă - adică atent și insistent - la Căpetenia credinței noastre. Ce ar mai fi de văzut la El, după două milenii de scrutat și analizat fiecare vorbă sau faptă a Lui. Noi spunem că invitația este încă valabilă, deoarece bisericile creștine, în vasta lor diversitate, nu au văzut la Hristos caracteristica Lui definitorie: Începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină.

Noi continuăm să vorbim despre marea zi a ispășirii, iar teologii noștri cred că o facem pentru ei, personal. Ne trimit mesaje să nu-i mai așteptăm pe ei. Ca de obicei, interpretează greșit situația: Noi continuăm să vorbim pentru două motive foarte clare și explicit asumate chiar de la început.  Primul: Dorim să dăm o șansă poporului.  Al doilea: Să nu existe dubii, odată, că nu au auzit sau nu au înțeles corect ce înseamnă Nunta și invitația la ea.  Ne este foarte clar că ei resping...

Evlavioși ne socotim toți, fără îndoială. Rareori ne aducem aminte că există o evlavie fără putere. Și mai rar suntem dispuși să acceptăm că acest sortiment este acum predicat în biserici și în societate. O evlavie care proslăvește un comportament acceptabil, obținut prin educație, cultură, exercitarea voinței, efortul omenesc. O evlavie al cărei scop final este dresarea legii păcatului și a morții.

Care a fost tema predicării omului Isus Hristos? Tema predicării Sale era: S-a împlinit vremea! Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat! “S-a împlinit vremea" – timpul despre care El spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel: “Șaptezeci de săptămâni”, zicea îngerul, “au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea...

Nu poți pretinde poziția de popor excepțional, deși faci tot ce se poate să fii „ca toate celelalte neamuri, ca familiile celorlalte țări.” La fel, nu poți pretinde titlul de rămășiță, dar să cauți cu disperare să nu te deosebești cu nimic de restul lumii. Și cu atât mai grav într-o perioadă în care cerul are intenția să producă o nouă omenire, după modelul Hristos.

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi apoi a flămânzit. Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini! Însă Isus i-a răspuns: Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:...

Declarația inspirată că există un eveniment și mai important decât revenirea lui Hristos este o rază de lumină foarte prețioasă, în cadrul adevărului prezent. Ea capătă însă o și mai mare valoare prin detaliile explicite despre natura acestui eveniment unic în istoria universului. Despre aceste detalii dorim să vorbim astăzi.

“Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Cuvintele pornite din ceruri: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3, 17) încă mai răsunau în urechile lui Satana. Dar el era hotărât să-L facă pe Isus să-și piardă încrederea în această mărturie. Cuvântul lui Dumnezeu a fost pentru Isus asigurarea că misiunea Sa era dumnezeiască. El venise ca Începătorul unei noi rase umane, și El spunea lămurit că Tatăl locuiește în El. Dar...

Făgăduința lui Dumnezeu din Ezechiel 36 este garantată prin viața și învățătura lui Hristos: El dorește, poate și va vindeca pe toți cei care acceptă invitația la Nunta Mielului, fără niciun fel de condiții sau teste de absolvire, teologice, academice sau comportamentale. Omenirea se află sub aspra robie a legii păcatului și morții, din care nu există scăpare prin forțe sau metode proprii. Doar actul creator al scrierii legii în inimă va rezolva teribila dependență de Icabod. [Cerem scuze...

...

A fost o vreme când legea - morală și ceremonială - a fost temelia întregii existențe religioase a unui popor, dată chiar de Dumnezeu prin Moise. Vine o vreme când întregul sistem a trebuit desființat, tot de Dumnezeu, prin Hristos. Exact la fel se întâmplă în experiența poporului advent cu eliberarea de păcat. A fost o vreme când ni s-a spus că este datoria noastră să curățăm templul sufletului de orice păcat. Vine o vreme când ni se spune că Marele nostru Preot face această lucrare de...

În timp ce noi avem tendința de a nu fi prea interesați de genealogii, privindu-le ca pe niște curiozități plictisitoare, Matei și cititorii săi ar fi considerat acest anunț ca fiind cea mai importantă veste din toate timpurile. Scopul lui Dumnezeu în elaborarea acestor genealogii nu era doar acela de a da stabilitate proprietății în Israel. Ei trebuiau să țină aceste liste în mod special din momentul în care vocea profeției a declarat că Mesia cel promis urma să fie din sămânța lui Avraam,...