Evlavioși ne socotim toți, fără îndoială. Rareori ne aducem aminte că există o evlavie fără putere. Și mai rar suntem dispuși să acceptăm că acest sortiment este acum predicat în biserici și în societate. O evlavie care proslăvește un comportament acceptabil, obținut prin educație, cultură, exercitarea voinței, efortul omenesc. O evlavie al cărei scop final este dresarea legii păcatului și a morții.