Când a spus „Pe viața Mea că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi,” Domnul anunța un principiu pe care noi încă nu am reușit să-l învățăm nici astăzi. El spunea că nu este de niciun folos să căutăm călăuzire și sfat de la El atâta timp cât nu reușim să percepem - și nu vrem să recunoaștem - „urâciunile părinților noștri” și calea pe care am moștenit-o de la ei. Așa se explică tăcerea de sute de ani a Domnului și învârtitul nostru în jurul muntelui pentru aproape două secole.