Astăzi explorăm viața și influența fondatorilor ordinului franciscan, în special cea a sfântului Francis din Assisi. Amintim și importanța a doi filozofi franciscani, Duns Scotus și William Ockham. Francisc din Assisi a fost fiul unui negustor de stofe înstărit. Francisc, al cărui nume adevărat era Giovanni Francesco, a visat să devină cavaler, dorință care a fost influențată de călătoriile tatălui său în Franța. Cu toate acestea, proiectul său de a se alătura cruciadelor nu a avut succes și a realizat că chemarea lui se găsește în altă parte. El și-a schimbat complet stilul de viață, renunță la bogăție și devine un ascet care imită viața lui Isus din Evanghelii în mod literal. Franciscanismul se bazează pe o lectură și interpretare literală a unor pasaje specifice din Evanghelii, în special cele despre sărăcie și dăruirea de sine. Francisc și-a urmat chemarea renunțând la toți banii și adunând un grup de prieteni care împărtășeau aceeași viață de sărăcie absolută. Ei au acordat o atenție deosebită faptelor de milostenie și au avut grijă de cei bolnavi. Francisc și ordinul său au primit sprijinul papilor Inocențiu al III-lea, Onoriu al III-lea și Grigore al IX-lea. Deși ordinul a fost ulterior acceptat oficial de Biserică, Francisc fusese deja capabil să câștige mulți adepți chiar dinainte. Francisc a murit în 1226, iar ordinul franciscan și-a continuat expansiunea rapidă sub conducerea lui Anton de Padova, sub care ordinul s-a răspândit într-un ritm extraordinar.