Astăzi ne-am concentrat pe figura filozofului și teologului medieval William of Ockham. În contradicție cu gândirea scolastică predominantă din vremea sa, Ockham a insistat pe utilizarea principiului simplității în raționamente. Acest principiu, cunoscut acum drept „briciul lui Ockham", susține că cea mai simplă explicație este de obicei cea corectă. Abordarea lui Ockham a condus la apariția nominalismului, ideea că universalele (cum ar fi abstracte precum „frumusețea" sau „bunătatea") nu există independent de lucrurile individuale pe care le descriu. Ockham a fost un apărător vehement al idealului evanghelic de sărăcie, care a fost văzut ca radical și eretic de către unele autorități religioase (inclusiv Papa Ioan al XXII-lea). Ockham susținea principiul dizidenței, adică ideea că oricine are dreptul de a se opune autorității dacă aceasta greșește sau contrazice adevărul. Ockham a dezvoltat o teorie a separației între biserică și stat și a statului minimalist, care a influențat filozofi mai târzii, inclusiv Hobbes, Spinoza și Nietzsche.