"In 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfectiunii in gimnastica. Din admiratie, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice si documentare, biografii, romane si chiar carti pentru copii. Dar despre Nadia, devenita parte a avutiei nationale a Romaniei socialiste, se mai scria in penumbra, iar „admiratorii” sai, care adunau material documentar pentru un roman straniu, in parte de groaza, in parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii... Cu totii ii urmareau orice miscare, orice vorba si orice gand si impletisera, la cererea politiei politice de atunci, infricosatoarea Securitate, o plasa nevazuta din care marea sportiva a reusit sa scape abia in toamna lui 1989.”