Cu ce s-au ocupat comuniștii? Cu hoția, crima și falsa profeție. Când munca stahanovistă nu împlinea planul cincinal, Stalin identifica rapid dușmanii imaginari și „elementele reacționare.” Sabotorii revoluției au fost trimiși în lagăre și închisori. Ideologia marxistă e o formă de șarlatanism intelectual. Sub regimul Ceaușescu, „epoca de aur” se amâna din oficiu. Responsabil pentru dezastrul social – mizerie, foamete, frig și întuneric? Nimeni nu-și asuma nimic. Colectivismul aruncă pe fereastră problema răspunderii individuale. Eu mint, tu minți, el minte; noi mințim, voi mințiți și ei mint. Și totuși, nimeni nu-i de vină. Când dorea să înțeleagă viitorul, omul arhaic consulta ghicitorii; omul modern s-a lăsat mințit de clasa experților – intelighenția care pretinde că poate anticipa dialectica istoriei. Nicio prezicere a lui Sartre despre proletariat și marele capital nu s-a împlinit. Tatăl minciunii? Diavolul. Socialismul nu e o știință socială, ci o credință seculară asumată de-o sectă fanatică. În secolul XX, comunismul a fost cancerul popoarelor subdezvoltate. Teroriștii progresului au fost legiune. În numele clasei muncitoare, Lenin, Mao, Che Guevara sau Maduro au practicat chiromanția sângeroasă. Ce-a rezultat? Un morman de cadavre și durerea mută a unei umanități îndoliate.