Iată-ne ajunși la jumătatea sezonului de revenire. Până aici v-am împărtășit despre nevoia anului de pauză, despre ce am descoperit când mi-am luat timp și spațiu să respir, despre întâlnirile cu furia, apoi cu neputința, cu pierderea și cu tristețea… și despre bagajul pe care îl purtam cu mine din vieți pe care nu l-am trăit eu.  În acest episod vorbim despre o temă centrală a primilor mei 35 de ani și o temă cred eu relevantă pentru foarte mulți dintre noi… mai precis rolul și complexul Salvatorului.  Când și cum am învățat că suntem responsabili pentru ce simt și cum se descurcă cei din jur? Cum și cât au contribuit desenele animate, filmele cu super-eroi și modelele din familie?  De unde vine compulsia în a ajuta chiar și când nu ne este cerut în mod explicit ajutorul? Ce căutăm inconștient să obținem făcând asta, dar și ce pierdere și probleme le cauzăm celor pe care încercăm să-i salvăm?