Căminul-spital Sighet a păstrat, în spatele lacătelor și ferestrelor sparte, hăinuțe, bucăți de jucării, inscripții pe pereți, mobilier, sau chiar arhive. Când am pășit prin marea de sticlă mărunțită de vandalizări succesive, ne-au copleșit frânturile de viață pe care le-am găsit. Cum ar fi camera cu haine de la Sighet: grămăjoare colorate de haine, împăturite cu grijă, așezate pe categorii, strânse cu atenție în mici bocceluțe textile prinse cu fâșii de material….imaginea lor te face să crezi că dintr-o clipă în alta copiii vor da năvală pe ușă, să le îmbrace. Apoi ne-am apucat să le studiem și fiecare tăietură, reparație, inscripție, pată…spune o poveste. În acest episod veți auzi poveștile acestor martori muți rămași în urma copiilor scoși din instituție.