Ioan Damaschinul, un teolog remarcabil din Siria, este asociat cu apărarea cultului icoanelor, în special în perioada crizei iconoclaste. Discutăm despre viața și opera sa, precum și despre contribuțiile sale în această perioadă tumultuoasă a istoriei creștinismului. Criza iconoclastă a fost inițiată de împărații dinastiei isauriene, care considerau că interzicerea icoanelor ar slăbi influența islamului și ar consolida creștinismul în fața competiției religioase. Ioan Damaschinul, născut în Damasc și crescut într-un context islamic, a scris o serie de tratate împotriva iconoclaștilor, susținând venerarea icoanelor și argumentând că aceasta nu este idolatrie. El a pledat pentru faptul că venerarea icoanelor este un act de adorație către Dumnezeu și că acestea sunt doar semne care trimit către o realitate transcendentă. În această perioadă, Damaschinul a devenit și autorul unei opere teologice extinse, numită „Izvorul Cunoașterii", care cuprindea trei părți principale: capitole filozofice, lupta contra ereziilor și doctrina eshatologică. Se susține că această operă a lui Damaschino a reprezentat o „summa teologica" a secolului al VIII-lea și a avut un impact semnificativ în contextul evoluției credinței ortodoxe. Mai târziu, lucrarea sa a fost preluată și dezvoltată în evul mediu european.