„Preotul a luat (pe pruncul Isus) în braţe, dar el nu vedea nimic deosebit. Dumnezeu nu i-a vorbit spunându-i: ‘Aceasta este mângâierea lui Israel.’ Dar, de îndată ce a intrat Simeon…el vede acolo acel pruncuşor în braţele mamei Sale…Dumnezeu îi spune: ‘Acesta este mângâierea lui Israel…’ Iată pe cineva care L-a recunoscut pe Isus, pentru că se găsea în situaţia în care putea să discearnă lucrurile spirituale… Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri… întrebarea este, a trimis oare Dumnezeu adevărul? A ridicat oare Dumnezeu pe aceşti oameni pentru a proclama adevărul? Eu răspund, da, Dumnezeu a trimis pe aceşti oameni spre a ne aduce adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu n-ar fi trimis pe cineva să ni-l aducă… Eu îl accept şi nu îndrăznesc să-mi ridic mâna împotriva acestor persoane ca şi împotriva lui Isus Hristos, care trebuie recunoscut în trimişii Săi…Noi am fost în nedumerire şi ne-am îndoit de acest lucru, iar comunităţile noastre sunt gata să moară” (Ms. 2, 1890).