Masculinitatea, fel ca și feminitatea sunt parte din identitatea profundă a fiecăruia și sunt modelate în mare parte de contextul social, de cultura și  experiențele de educație pe care le-a trăit o persoană. De exemplu, masculinitatea este frecvent descrisă prin agresivitate, forță fizică și distanță emoțională, însă pentru că această perspectivă încurajează discriminarea și violența, mulți bărbați se distanțează de aceste tipare și își construiesc o masculinitate care poate fi în contact cu nuanțele feminine, ca de exemplu a fi calzi emoțional*. Cercetările profesorului Ronald Levant** arată că cu cât bărbații aleg să aibă o viață conform tiparelor sociale stricte de gen, cu atât calitatea vieții emoționale este mai fragilizată. Fiecare dintre noi preluăm implicit aceste prescripții sociale despre ce este și ce nu este considerat a fi specific genului nostru, ne comportăm și avem așteptarea ca și ceilalți să se comporte conform acestor cadrane. Asumarea relației de cuplu, ca bărbat, este un exemplu de alegere influențată de aceste prescripții sociale. Cercetarea ”Provocările cuplurilor din România” pe care am derulat-o împreună cu colegii de la Școala pentru Cuplu ne-a arătat o realitate relațională și emoțională mai puțin asumată de către bărbați, care par să fie mai deconectați emoțional de nevoile lor și de cele ale relației. Această deconectare se reflectă asupra calității relației și asupra dinamicilor de cuplu, de exemplu, în disconfortul pe care bărbații îl resimt când sunt nevoiți să își asume contribuția și să își ceară iertare. Această resemnare și deconectare apare probabil pentru că în cultura noastră, bărbații au fost educați să cedeze responsabilitatea relației de cuplu femeilor și din convingerea că rezolvarea provocărilor relației revine (exclusiv) femeilor. Feminitatea a fost nevoită si încurajată de-a lungul timpului să adopte nuanțe considerate specific masculine și acum pare că e contextul potrivit ca și masculinitatea să fie în contact cu nuanțele feminine. Dar cum, ce înseamnă aceasta integrare? De ce asumarea masculinității depinde de gradul de încredere și siguranță personală și de maturizarea emoțională? Ce impact are acest proces de asumare asupra relației de cuplu, a familiei și a copiilor? L-am invitat în această discuție pe Cosmin Gheorghe, care are experiență de peste 20 de ani în munca alături de cupluri, familii și comunități. Cosmin este psihoterapeut în California, predă la universitate cursuri de psihologie și a lucrat îndeaproape cu Gabor Mate și Irvin Yalom. A absolvit facultatea de medicină și de psihologie, îl pasionează scrisul și teatrul și câteva dintre topicurile de interes sunt relațiile, tehnologia și inteligența artificială. Provocările cuplurilor din România este un studiu cantitativ derulat în cadrul proiectului ”Programe de formare şi psiho-educaţionale bazate pe modele de prevenţie şi intervenţie inovative în sănătatea emoţională”, COD MYSMIS 121344, co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare Nr. 264/19.06.2020 încheiat cu Ministerul Cercetării și Inovării în calitate de Organism Intermediar (OI), pentru Programul Operaţional Competitivitate (POC).  *Eisen, B. & Yamashita, L. (2017). Borrowing from Femininity: The Caring Man, Hybrid Masculinities, and Maintaining Male Dominance. Men and Masculinities; 1-20. DOI: 10.1177/1097184X17728552 **Levant, R. (2011). Research in the Psychology of Men and Masculinity Using the Gender Role Strain Paradigm as a Framework. American Psychologist Music: Sergiu Tuhuțiu. Cracked Dreams