Baza atașamentului se formează în primul an de viață, în urma experiențelor copilului din relația cu adultul de referință. Aceasta este perioada în care copiii își construiesc primele repere despre viitoarele lor relații cu ceilalți, din copilărie și până la viața adultă. Și cel mai important reper este cât de sigure pot fi relațiile de apropiere emoțională, pentru că prin acest filtru al siguranței emoționale vor fi descifrate toate viitoarele lor relații. Deși baza atașamentului se construiește în primul an de viață, date din neuroștiință și psihologia dezvoltării aduc rezultate cu mult optimism pentru intervențiile din practică pentru că arată două aspecte: faptul că stilul de atașament securizant este cel mai stabil în timp și faptul că stilurile mai puțin securizante sunt maleabile, se pot modela în primii ani de viață. Cum se exprimă un stil de atașament prin care un copil anticipează siguranță emoțională în relațiile cu ceilalți? Această gramatica a relațiilor se învață prin experiențe și nu prin cuvinte, de aceea el poate fi recunoscut în interacțiunea cu ceilalți. Concret, sunt câteva comportamente prin care se exprimă un stil de atașament securizant. De exemplu, copiii se liniștesc emoțional în prezența adultului, atunci când trăiesc emoții intense sau inconfortabile, ca teamă, tristețe, furie, dezamăgire, groază sau altele. Pentru aceasta e nevoia ca adultul să poată fi o ancora de siguranță pentru copil. Un alt exemplu de comportament este faptul că ei împărtășesc adulților ceea ce simt, bucuriile și experiențele plăcute mărunte și mari. În momente provocatoare emoțional sau când au nevoie de sprijin apelează la adulți, pentru că vor anticipa că adultul îi va asculta și le accepta și înțelege trăirile.  Invitata colecției de episoade despre atașamentul copiilor în relațiile cu adulții din viață lor este Andreea Arsene, psihoterapeut de familie și cuplu, cu formare în cadrul Școala pentru Cuplu prin programul ”Cuplu Conștient. Știința dedicată cuplului”; acest prim episod explorează relația de atașament a copiilor în relația cu părinții. Studii incluse în discuție: Opie, J. E. et. al. (2021). Early childhood attachment stability and change: a meta-analysis, Attachment & Human Development, 23:6, 897-930, DOI: 10.1080/14616734.2020.1800769  Verhage, M. L., Schuengel, C., Madigan, S., Fearon, R. M. P., Oosterman, M., Cassibba, R., Bakermans- Kranenburg, M. J., & van IJzendoorn, M. H. (2015). Narrowing the transmission gap: A synthesis of three decades of research on intergenerational transmission of attachment. Psychological Bulletin, 142(4), 337–366. https://doi.org/10.1037/bul0000038 Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul