O perspectivă  generoasă și care merge 360 de grade legat de cine suntem sau de ce suntem astfel vine odată cu atenția pe întrebarea “cum am devenit cine sunt”? Din discuția foarte deschisă avută cu Raluca Anton, doctor în psihologie, psihoterapeut și terapeut relațional cu o formare internațională, am aflat că impulsul, intuiția, tiparele și hărțile mentale, distincția între mesajele implicite și explicite cu care pornim în viață, comportamentele preluate și educate prin mimetism, rupturile și neîmpăcările emoționale, cunoașterea profundă a istoriei familiei sunt doar câteva dintre instrumentele cu care creierul nostru, cel mai mare creator de conținut al vieții noastre, face conexiunile din care se desprind alegerile. Vă invit și pe voi să ne ascultați discuția pentru a vedea de ce povestea noastră de viață, deciziile de azi și intențiile pentru mâine ne fac cine suntem, cu bunele și mai puțin bunele care vin la pachet. Acceptarea cu compasiune și iubire a lucrurilor și oamenilor din viețile noastre, respectiv lăsarea în urmă a obiectelor și atașamentelor care nu ne mai servesc, nasc un spațiu de creștere personală care ne dezvoltă emoțional, mental și social la niveluri neașteptate. Suntem oglinda celor din jur. Ne poate speria asta, sau din contră, bucura pentru că e cel mai la îndemână mod de a ne vedea așa cum suntem. Întrebarea este: ce facem apoi? Întrerupem condiționarea generațională sau pornim un nou tip de “Once upon a time?”