Memorarea Scripturii este un mod practic de a-ți hrăni sufletul și de a-ți modela viața și gândirea după gândirea lui Dumnezeu în prezent. Învățarea unor pasaje biblice nu doar te pregătește pentru viitoare situații când va trebui să consiliezi pe cineva, sau să te lupți cu păcatul, ci contribuie la transformarea ta într-o persoană care „umblă prin Duhul” și care are parte de „reînnoirea minții, ca să poată discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.” Memorarea versetelor biblice merge mână în mână cu meditația. Ambele discipline te obligă să încetinești, să îți adâncești gândurile în ceea ce încerci să reții, să descoperi înțelesul mesajului și modul în care aceste se aplică la viața ta. În Romani 11, apostolul Pavel pune următoarea întrebare „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?”, la care oferă două răspunsuri. Primul este implicit și anume: nimeni. Mintea lui Dumnezeu este infinit deasupra noastră. Și totuși, urmează un al 2lea răspuns în 1 Corinteni 2:16 „Noi însă avem gândul lui Cristos”. Pe masură ce nu doar citim și studiem, dar și medităm și memorăm cele citite, dobândim tot mai mult din modul de gândire al lui Cristos și suntem transformați în asemnănarea Sa.Un alt text care menționează „gândul lui Cristos” este în Filipeni 2. Acesta demonstrează efectele însușirii aceluiași mod de gândire. În contextul imediat, 2 consecințe sunt evidente: unitatea și smerenia. Dacă ai același gând care era și în Cristos, vei deveni un catalist al schimbării comunității într-una care „rămâne tare într-un singur duh, luptând într-un singur suflet pentru credința Evangheliei” și care are „aceeași dragoste, fiind unită în suflet și având un singur gând”. O astfel de unitate în gândire merge mână în mână cu o minte smerită. Doar o gândire modelată de Cuvântul Scripturii poate să „Nu facă nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să considere pe alții mai presus decât pe sine însuși, să se preocupe nu doar de interesele sale, ci și de ale altora.”David Mathis integrează memorarea scripturii în practica meditației. Deși meditația este pentru el un obicei zilnic, memorarea este o mijloc al harului pe care acesta încearcă să îl practice cel puțin o dată pe săptămână. Textul de memorat este unul pe care autorul îl găsește în timpul citirii zilnice a Bibliei și care are un impact puternic asupra sa, prin bogăția conținutului. Câteva sfaturi pe care el le dă sunt:1. Difersifică alegerile: poți memora cărți întregi, capitole, sau pasaje.2. Ia mesajul memorat cu tine în timpul zilei: fă-l vizibil pe telefon, tabletă, sau laptop, ascultă textul respectiv când ești pe drum, scrie-l pe o hârtie pe care să o pui la vedere.3. Caută să înțelegi, să simți și să aplici textul pe măsură ce îl memorezi. Rezistă tentației de a memora pur și simplu. Scopul este să aduci mesajul respectiv în inima ta.4. Transformă textul memorat în rugăciune. Fie că e privată, fie în părtășie cu alți frați, rugăciunea e o oportunitate excelentă să exersezi nu doar memoria, ci să trimiți din inima ta spre Dumnezeu mesajul cu semnificația pe care acesta o are pentru tine.5.Memorează în lumina Evangheliei. Conducătorii religioși iudei puteau reproduce pe de rost Vechiul Testament, însă mințile lor erau împietrite. Doar în Cristos vălul împietririi este dat la o parte. Fie că memorăm pasaje din Vechiul sau din Noul Testament, nevoia noastră este să ne întoarcem mereu și mereu la Cristos.